Monografie

Unul dintre satele foarte vechi din zonă chiar dacă menţiunile documentare ale satului sunt relativ târzii. La 24 noiembrie 1492 Ştefan voievod, domnul Ţării Moldovei, întăreşte mănăstirii Putna satul Ştiubieni, pe care l-a cumpărat cu 250 zloţi tătăreşti şi un loc pustiu „… pe cealaltă parte a Podragăi, de la drumul lui Iachim la vale, până la Trei Gloduri,…”[1].

Din conţinutul documentului se poate observa că Iachim, cel de la al cărui patronim s-a dat numele aşezării, cu ajutorul sufixului „-eni” era stăpân aici, cunoscut şi prin drumul care mergea la ocina sa, Drumul lui Iachim, situaţie care îngăduie presupunerea că acesta era stăpân aici dintr-o perioadă anterioară. La data când Ştefan voievod emite documentul Iachim poate încă trăia, sau nu.

Între boierii lui Alexandru cel Bun sunt menţionaţi „vătămanii Căliman şi Iachim şi Lucaci…”[2].

Mărturii arheologice descoperite la Ichimeni probează că aici a fost locuire intensă în perioada neolitică, epoca fierului etc.[3].

Satul a avut iniţial caracter boieresc dar a devenit, prin împărţirea succesivă a moşiei, sat răzeşesc, cu stăpâni mulţi, care aveau fiecare o mică parte din moşie. Prin cumpărări succesive se reface proprietate mare, pentru a se desface iarăşi, între descendenţi.

Numele satului Ichimeni este menţionat pentru prima dată la 20 martie 1701 în diata (testamentul) stolnicului Gavril Brăescu, care împărţindu-şi averea, stabileşte pentru Mogâldie „… parte de cumpărătură şi danie ce se va alege din Ichimeni ot Dorohoi…”[4].

În sec. al XIX-lea moşia şi satul Ichimeni au fost împărţite în două proprietăţi: Ichimeni Sófta, circa 1.000 fălci, la vest şi Ichimeni Pisoschi, circa 760 fălci, la est[5].

În preajma anului 1900 partea moşiei Ichimeni Sófta ajunge în stăpânirea lui Gh. E. Morţun, care cumpără şi părţi din Ichimeni Pisoschi şi care în jurul anului 1905 înlesneşte stabilirea unor lucrători veniţi pe moşia sa, punând începuturile noului sat Morţun, numit din 1948 Avram Iancu, în prezent în comuna Coţuşca.

Cele două părţi ale satului, Ichimeni Sófta şi Ichimeni Pisoschi sunt despărţite între ele printr-o mică gârlă.

În anul 1912 ambele părţi ale satului Ichimeni aveau împreună 151 familii cu 672 locuitori[6].

Biserica din satul Ichimeni, construită din lemn, este menţi­o­na­tă cu vechimi diferite: circa 300 ani, construită de Alistav Deli Boer[7], dar prin anii 1830, când s-au făcut reparaţii la biserica Sf. Cuvioasa Parascheva din Botoşani, unele materiale şi obiecte au fost dirijate către bisericile din satele Ichimeni şi Adăşeni.

Preoţi: C. Dohotaru, C. Dărângă, Odorel Opărică şi apoi preoţii de la Parohia Aurel Vlaicu.

Şcoala din satul Ichimeni şi-a început activitatea din anii 1898-1899, cu primul învăţător Niculin, funcţionând în casele unor săteni pentru ca în 1901 să se dea în folosinţă localul propriu al şcolii cu clasele I-IV.

Din anul 1964, când s-a dat în folosinţă noul local de şcoală cu patru săli de clasă, laborator, cancelarie, şcoala funcţionează cu clasele I-VIII. În anul 1975-1976 şcoala era frecventată de 78 elevi, sub îndrumarea a 7 cadre didactice.